Recent, am primit o întrebare despre o carte scrisă de un autor calvinist pe nume Dean Inserra. Asta m-a făcut să caut mai multe pe internet și am dat peste o carte a sa publicată în 2020 de Moody Publishers, intitulată Without a Doubt: How to Know for Certain That You’re Good with God [Fără îndoială: Cum să știi cu siguranță că ai o relație bună cu Dumnezeu.] GES a cumpărat cartea.
Titlu excelent.
Subtitlu excelent.
Dar apoi am citit cartea.
Există unii calviniști precum David Engelsma care cred în siguranța vieții veșnice. Poți viziona un interviu pe care l-a avut cu Shawn Lazar pe blogul GES aici. Calviniști ca Engelsma își bazează siguranța exclusiv pe promisiunea vieții veșnice pe care Domnul Isus o face tuturor celor care cred în El. Însă majoritatea calviniștilor, inclusiv Inserra, sunt într-o căutare continuă de a obține siguranța mântuirii. Engelsma numește mesajul evanghelic al acestor calviniști „o evanghelie a îndoielii”.
Inserra lasă impresia prin titlu și subtitlu că este posibil să ai siguranța destinului tău veșnic. În mai multe pasaje din această carte scurtă (79 de pagini în format mic), Inserra spune că credincioșii pot și trebuie să fie siguri. De exemplu, ultima frază a cărții spune: „Încrede-te în Hristos, pocăiește-te de păcatele tale și nu va mai trebui niciodată să te întrebi unde stai înaintea lui Dumnezeu.” (p. 75). E clar că, Inserra nu menționează credința în promisiunea vieții. Vorbește despre încrederea în Hristos și despre pocăința de păcate. Și nu spune că, dacă faci aceste lucruri, vei avea certitudine. Spune doar că, dacă le faci, „nu va mai trebui să te întrebi”. În restul cărții, explică ce trebuie să faci pentru a nu te mai întreba.
Prima problemă, așa cum se desprinde din citatul menționat, este că Inserra consideră că încrederea în Hristos (credința în El?) nu este suficientă pentru a te naște din nou. Trebuie să te și pocăiești de păcatele tale. Însă asta ridică anumite probleme, pentru că e o condiție subiectivă. Nici în trecut nu-mi cunoșteam toate păcatele. Nici acum nu le cunosc. Dacă întoarcerea de la păcat este o condiție pentru nașterea din nou, atunci voi trăi mereu cu întrebarea: „M-am pocăit suficient?”.
A doua problemă apare când Inserra îl citează favorabil pe un alt autor (Menikoff): „Deși această credință este mai mult decât o acceptare intelectuală a unei învățături sănătoase, nu este nici mai puțin decât atât.” (p. 38) Inserra spune că trebuie să acceptăm la nivel intelectual faptul că Isus a murit pentru păcatele noastre, a fost îngropat, a înviat în trup și S-a arătat multora (1 Corinteni 15:3-11). Nu precizează clar ce alte elemente din „învățătura sănătoasă” trebuie să fie considerate adevărate. Totuși, credința în Hristos este „mai mult decât o simplă adeziune intelectuală” la niște fapte. Câteva pagini mai târziu, Inserra explică ce altceva este necesar, pe lângă credință: „Deși a crede în Isus și în Evanghelia Sa este esențial, El a inclus și chemarea la pocăință, la întoarcerea de la păcat și la urmarea lui Isus și a învățăturilor Lui” (p. 42). Cum poate cineva să știe dacă Îl urmează suficient de bine pe Isus și învățăturile Lui?
Majoritatea calviniștilor nu sunt la fel de expliciți ca Inserra atunci când vine vorba de „gradele” de siguranță a mântuirii. El îl citează favorabil pe un autor (Ferguson), care spune: „Un nivel ridicat de siguranță creștină nu este compatibil cu un nivel scăzut de ascultare.” (p. 43). E o formulare ingenioasă, dar ideea este îngrijorătoare. Cu cât cineva ascultă mai mult, cu atât ar trebui să aibă mai multă siguranță; cu cât ascultarea este mai slabă, cu atât siguranța e mai scăzută. Concluzia este clară: singura cale de a avea siguranță deplină ar fi o ascultare perfectă. Dar chiar și așa, nimeni nu poate fi sigur că nu va păcătui în viitor.
Capitolul final, înainte de concluzie, poartă titlul „Semnele unei vieți transformate” (p. 63). În acest capitol, Inserra spune: „Cred că este important să oferim exemple concrete despre cum arată o viață trăită printr-o credință care mântuiește, în loc să vorbim doar în termeni teoretici” (p. 65). Apoi întreabă: „Care sunt roadele pe care ar trebui să le vedem în viața noastră, ca dovadă a unei credințe mântuitoare?”
Inserra prezintă șapte dovezi că cineva s-a născut din nou: 1) Manifestarea „unei vieți de pocăință” (p. 66), 2) A avea „o gândire orientată spre veșnicie” (p. 67), 3) Credința în „învățătura sănătoasă” (pp. 67–68), 4) Practicarea „disciplinelor spirituale” (p. 68), 5) Dovedirea „generozității” (p. 69), 6) A avea „o inimă pentru cei care nu-L cunosc pe Hristos” (pp. 69–70), 7) A avea „dragoste pentru Dumnezeu și pentru biserica Sa” (p. 70)
Dacă acestea sunt dovezile nașterii din nou, atunci nimeni nu poate fi cu adevărat sigur de mântuirea sa până în momentul morții. Desigur, oricine susține o viziune strictă a perseverenței sfinților nu poate avea siguranță, deoarece, chiar dacă cineva ar fi convins că îndeplinește astăzi aceste șapte criterii astăzi, nu poate ști dacă le va îndeplini și până la finalul vieții. Să nu uităm că este vorba despre „o viață de pocăință”, nu doar un deceniu sau două. Este necesar ca aceste șapte criterii să rămână adevărate în tine până la moarte. Dacă te abați cu o zi înainte să mori, nu vei fi cu Domnul când vei muri.
Autorul își împărtășește propria mărturie, spunând că s-a născut din nou în cadrul unei tabere organizate de Fellowship of Christian Athletes [Asociația Atleților Creștini], pur și simplu prin „credința în Evanghelia lui Hristos”, fără nicio faptă din partea lui (p. 23). Pare că, într-adevăr, a crezut în Hristos pentru viața veșnică și abia mai târziu a adoptat învățătura calvinistă. Totuși, în loc să vestească mesajul în care el însuși a crezut când s-a născut din nou, proclamă acum mesajul calvinist pe care l-a învățat ulterior.
Mi se pare uimitor că un autor și o editură importantă publică o carte care promovează ideea că poți avea siguranța mântuirii veșnice, când, de fapt, învață că o astfel de certitudine este imposibilă. Oricine ar citi această carte ar avea probabil senzația că a fost indus în eroare. Titlul real al cărții ar trebui să fie: Cum să ții îndoielile sub control – cum să atingi un nivel ridicat de încredere că întrunești semnele unui adevărat creștin.
Recomand ca oricine nu are siguranța mântuirii să-I ceară lui Dumnezeu această siguranță și apoi să citească Evanghelia după Ioan. Această carte din Noul Testament oferă asigurarea vieții veșnice oricui se roagă sincer și este deschis să primească adevărul (vezi Ioan 3:14-18; 5:24; 6:35, 37, 39, 47; 11:25-27).
(Atât Shawn, cât și eu am scris cărți despre siguranța mântuirii, disponibile pe site-ul faithalone.org. Cu toate acestea, deși aceste cărți pot fi utile, tot ce ai cu adevărat nevoie pentru a avea siguranță este rugăciunea stăruitoare și Cuvântul lui Dumnezeu — în special Evanghelia după Ioan.)
Nu recomand cartea lui Inserra Without a Doubt.
